Mereu mi-au placut filmele de groaza, inca de cand eram copil. Imi aduc aminte cand ma uitam la un film de groaza si eram singur acasa, imi era frica sa ma misc din pat, mai ales, uneori ma uitam pe calculator si imi era frica sa ma misc din pat. Cand am vazut primul film de groaza singur, am avut cosmaruri zile la rand, mereu ma trezeam si incepeam sa plang, deoarece aveam in cap anumite secvente nu tocmai potrivite pentru un copil de vreo zece ani. Sunt unele filme care sunt pur si simplu foarte bune, dar altele nu prea. In ultima perioada, filmele de groaza nu mai sunt cum au fost odata. Sau nu mai sunt copil sa ma speriu.

Acum cateva zile, am cautat un film si nu prea am gasit. Pana intr-un moment cand un prieten mi-a recomandat filmul Carrie, un film in care personajul principal este o fata, care are o mama dusa cu pluta. Inceputul filmului este frumos, dar si pe parcurs, personajele isi fac treaba bine, pana la sfarsit, cand totul se schimba, inclusiv personajul principal. Este un film pe care il recomand sa il vedeti, nu o sa regretati. Are multe scene frumoase, mai ales la sfarsit, cand totul devine foarte ciudat si straniu. Nu imi vine in cap filme de groaza sa le recomand acum, dar cu siguranta o sa fac un review in care o sa imi dau cu parerea despre fiecare film vazut. Intr-un final, filmele de groaza sunt o iubire pentru mine.